NIAG-ŞCHEIA-FRUMOASA-CAHUL

Numit, în 1858, judecător la Cahul, B.P.Hasdeu continua să se documenteze pentru viitoarea-i monografie “Ion Vodă cel Cumplit”, el fiind fascinant de densitatea istoriei acestor meleaguri sudice: “Aici, undeva în apropiere, se afla un oraş dacic dărîmat de macedonienii lui Alexandru cel Mare în expediţia lor dincoace de Dunăre; Aici perşii lui Dariu Istap trecură şi retrecură Istrul în nefericitul lor război cu nomazii sciţi; Aici, mai tîrziu, împăratul roman Valinte o păţise hazardîndu-se contra Goţilor; Aici, pînă astăzi.... se dezgroapă în toţi anii din misterul ţarinei preţioase antichităţi grece şi latine, testamente ale unei lumi pierdute...”

“Lumi pierdute”- cele două aşezări străvechi întemeiate în jurul anului 1300 î.Hr., piesele identificate de arheologi aparţinînd epocii bronzului (sec. XV-XIII î.Hr.). Conform estimărilor specialiştilor în domeniu, un alt sat a fost constituit aici în a. 300-400 î.Hr., faptul fiind confirmat de vestigiile de case icendiate, de fragmentele de vase de argilă din perioada halstatului timpuriu. Repertoriul monumentelor arheologice din Republica Moldova consemnează şi o localitate apărută din încadrarea Daciei în Imperiul Roman şi devastată de huni în anul 376, prezenţa populaţiilor nomade în aceste locuri fiind atestată şi de cele patru movile funerare.

Drept prima atestare documentară a localităţii este considerat suretul cărţii  domneşti de la 2 iulie 1502, cînd Ştefan cel Mare, contra unei sume de 930 zloţi tătăreşti, a cumpărat de la cîţiva proprietari cinci sate, precum şi seliştea Manei, o „bucată de loc din hotarul Boiştii” şi iezerul Cerlenul; trei din ele aparţinuseră nepoţilor logofătului Niagoia, care „de bunăvoia lor au vîndut din uricul moşului lor ... din ispisoc ce au avut el de la ... Alexandru Voievod, trei sate peste Prut, pe Fromoasa, anume Frăcenii, din gios de Troian, şi cu moara, şi Şcheia, în gura Frumoasei, şi la Fîntîna lui Măciş ci-i în capul cel din gios al iazerului Cerlenul”.

Remarcînd, în contextul suretului respectiv, toponimele „hotarul Huşilor” şi la „Valea Neagului”, menţionăm faptul, că în evul mediu satelor li se atribuiau, de regulă, numele fondatorilor sau ale proprietarilor, aşezarea de la gurile Frumoasei neconstituind o excepţie în această privinţă. Drept urmare, devine semnificativ un document emis de domnitorul Alexăndrel la 10 septembrie 1452: „Facem ştire cu această carte a noastră... precum acest adevărat a nostrucredincios boier giupînul Ignat Postelnicul, slujind nouă cu dreptate şi cu cre(dinţă), am miluit (pre)dînsul şi din osebita mila noastră i-am întărit pre a lui dreaptă ocin(ă) ş(i) moşii, sate anume: ... şi pe Prut ... (la) Vadul Huşilor, unde este Niag, ş(i), de acolo, cîmpul pînă ajunge la altă sălişti, unde au fost Mane”.

Dar Şcheia?... Părăsindu-şi vetrele pustiite de turci, în sec. XV-XVI colonii de bulgari şi sîrbi s-au refugiat la nord de Dunăre, cele instalate în localităţile rurale obţinînd nişte toponime generice: Şcheia, Bulgari sau Sîrbi. Conform analizelor efectuate de A.Gonţa, în documentele Ţării Moldovei au fost menţionate 5 sate Bulgari şi 12 Şchei, dintre aceste din urmă doar una fiind localizată în stînga Prutului – cea de pe Frumoasa, istoricul mai concluzionînd: „Bulgarii repartizaţi în unele aşezări moldovenşti, care aveau denumiri deja, au atras după sine schimbarea numelui satelor în Bulgari sau Şchei”. Supoziţia că acel Niag remarcat în suretul de la 10 septembrie 1452 şi-a schimbat numele în Şcheia este perfect valabilă.

Opinia că ulterior Şcheia a fost nimicită este argumentată prin mărturisirea cronicarului Gr. Ureche despre implicaţiile tragice ale înfrîngerii lui Ioan Vodă cel Cumplit în bătălia de la Cahul din 1574:” ... tătarii s-au lăsat în pradă piste toată ţara... unde pînă astăzi între Prut şi între Nistru au rămas pustietate, de nu s-au mai descălecat oameni”. Totuşi, după abandonarea temporară sau mai îndelungată a locurilor de trai, oamenii reveneau la vetrele răvăşite, sporul treptat al populaţiei soldîndu-se, probabil, cu fuzionarea satelor de pe Frumoasa, „al cărui nume s-a impus , mai tîrziu, satelor mănastirii Putna, cari erau pe dânsul”, după cum conchidea istoricul M.Costăchescu. În transcripţia latină, Formoza, D.Cantemir consemnează localitatea pe hartă din „Descrierea Moldovei” publicată la 1716.

Aflîndu-se succesiv în ţinuturile Fălciu, Tigheci şi Greceni, satul Frumoasa, după anexarea Basarabiei la Rusia (1812), a fost încadrat, conform „Aşezămîntului pentru cîrmuirea oblastiei Basarabiei” de la 1818, în componenţa judeţului Ismail, iar prin decretul din 26 septembrie 1830, cînd a fost instituită Administraţia specială a oraşului Ismail – în noul judeţ Leova. Decretul ţarului Nicolai I din 18 decembrie 1835 menţiona: „Scontînd comoditatea contactului locuitorilor din toate părţile judeţului Leova cu Administraţia şi Judecătoria judeţeană şi oferirea Poliţiei de zemstvă a acestuia a posibilităţilor pentru exercitarea cu succes a atribuţiior sale, Administraţia judeţului Leova şi Judecătoria Judeţeană să fie transferate în tîrgul Formoza, numindu-l pe acesta drept oraşul Cahul, iar însuşi judeţul, în loc de Leova , să fie numit Cahul”. Noul toponim a fost determinat de aniversarea a 65-a a victoriei purtate de feldmareşalul P.Rumeanţev asupra turcilor în vara anului 1770, pe rîul Cahul. În continuare, oraşul a trebuit să-şi confirme statutul de important centru administrativ, economic şi cultural de la sudul Basarabiei.